Un cuvânt echivalent cu zero
Reclamele distribuite de Yahoo! prin minunatul Messenger-ului au devenit distractive şi îţi pun imaginaţia la încercare. Ia uite.
Librărie.net şi profesionalismul
Librărie.net e un fel de librărie virtuală cu o tocăniţă de cărţi din toate domeniile. Ceea ce mi-a plăcut la ei a fost faptul că au cărţi faine pe care nu le găseşti în alte parte, unele fiind mai vechi, la preţuri foarte bune. Prima comandă a fost un succes, cărţile au fost trimit rapid, fără nicio problemă. În concluzie, am fost mulţumit.
La a doua comandă, în schimb, mi-am schimbat total părerea. Am făcut comandă la o carte care nu era pe stoc dar la comandă putea fi adusă în 8 zile. Bun. 8 zile până ajunge la ei plus încă vreo 4 până ajunge la mine, egal 12 zile. Nicio problema, mai ales că preţul era mult mai mic decât în librărie iar la 32 de grade nu-mi vine să mă plimb prin oraş.
După cele 12 zile nu am primit niciun fel de mail care să mă anunţe cum că ar fi fost trimis pachetul. Bun. Sun la ei, de 4 ori, niciun răspuns. Trimit mail, la fel, niciun răspuns. Mai trec 2 zile, sun iar şi îmi răspunde o domnişoară (Florinela Costache), responsabilă cu comenzile restante care nu-mi zice decât „nu ştiu, n-a venit, o să vină, nu am informaţii”. Mmm, bine, deci nu ştie.
Mai stau, mai aştept, treci 21 de zile şi totuşi nici un mail. Sun din nou şi îi spun să anuleze comanda. Nu m-a întrebat de ce, nu mi-a dat o alternativă. Aşa că, mare grijă cu cei de la Librărie.net, s-ar putea să vă luaţi o mică mare ţeapă. E păcat, că au multe cărţi faine pe care nu le mai găseşti în alte părţi.
Campionatul Mondial şi Paul, caracatiţa
În primul rând eu nu-s microbist. Dar de data asta m-am uitat şi eu la câteva meciuri din Campionatul Mondial, ba chiar am vrut să-mi iau şi vuvuzelă, nu că-mi mi-ar fi plăcut în mod special, dar era bună de stresat vecinii.
Revenind la meci, la început am ţinut cu Germania, mi-a plăcut cu s-a prezentat, am sperat chiar, că va intra în finală alături de Olanda dar caracatiţa a fost pocită. Şi aşa a intrat Spania. Eu am ţinut cu Olanda, nu ştiu de ce, deşi adversara a jucat ceva mai bine, şi în final chiar a câştigat. Bravo lor.
Sunt curios ce se va întâmpla cu caracatiţa Paul, va ajunge mascotă naţională de fotbal a Spaniei sau va ajunge friptură în Germania?
(pseudo)Artistii pe care îi premiem
No, din lipsă de altceva mai bun de făcut, am mai tras câte un ochi la Romanian Music Awards 2010 care cică premiază artiştii şi artistele din România. În primul rând, nu înţeleg cum pot fi premiate nişte maimuţe care se zbânţuie pe scenă şi fac playback. În rest, profesionalismul este egal cu zero, nu există! Sonorizare dezastruoasă, să nu mai zic de săritul negativelor şi discurilor.
Cât despre artişti, e de groază, mai bine şi-ar da foc pe scenă, ar face mult mai mult spectacol. Înafară de Guess Who care, din păcate, nu au fost în locul potrivit pentru că i-a picat orga iar Horia Moculescu nu i-a putut acompania, au ştiu să facă spectacol, să demonstreze ce-i ăla live şi să facă lumea să ţipe mai tare decât la Inna, ceea ce m-a bucurat. La fel şi Cheloo, Grasu’ XXL, Smiley şi Pacha Man, respect pentru ei. Cât despre restul, varză frate. E trist că li se dau premii.
De asemenea, să nu uit reacţia dezinvoltă a lui Cheloo când Wandei a vrut să-l ia la discuţii, a fost bestial, m-am amuzat pe cinste. Înregistrare aici.
[Carte] Jumper
Heh, m-am gândit să mă apuc de să scriu despre cărţile şi pe care le recomand cu mare căldură, sau răcoare, că-s prea multe grade în perioada asta.
Deci, azi vorbim despre Jumper. Oriunde, oricând scrisă de Steven Gould. Iniţial am văzut filmul în regia lui Doug Liman prin 2008. Sincer să fiu, când m-am apucat de citit cartea nu-mi mai aminteam mare lucru din film, decât faptul că un tip, David, descoperă că se poate teleporta, dar ştiu că-mi plăcuse. După ce am citit cartea şi am revăzut filmul am rămas cu un gust amar pentru că filmul nu are nicio legătura cu povestea din carte.
…
Restul pe AziCitesc.