Stăteam și mă gândeam la nimic cu ochii în tavan până în momentul când am coborât privirea către biroul pe care îmi stăteau telefoanele, aceste jucării contemporane și indispensabile oricărui pământean. Atunci am avut un flashback, mi-am amintit cum era acu câțiva ani (mulți, vreo 8-9), pe vremea când aveam telefonie de la Romtelecom și internet prin modem de 56kb, când fiecare impuls costa cât nu făcea și fiecare mega transferat în câteva ore de pe internet încărca factura cu zeci de mii. Și acum îmi amintesc cum mă băteau ai mei la cap să nu mai vorbesc atât de mult la telefon și să nu mă mai conectez pe ascuns la net.
Din fericire sau nu tehnologia a evoluat, telefonul a devenit mobil la fel și internetul, posibilitățile de comunicare sunt aproape infinite. Nu mai exista impulsuri ci minute, nu mai exista dial-up ci 3G și așa mai departe. Să nu uit de telefoanele publice care zac neutilizate, nici nu știu dacă mai exista cartele, eu unul nu am mai văzut. Când vine vorba de limite pot spune că aproape că nici nu exista, lucru care face să fie mulțumită toată lumea, cu câțiva euro ai de la câteva sute la câteva mii de minute atât în propria rețea cât și în altele sau pentru câțiva zeci de euro poți vorbi chiar nelimitat, oferte care au dus la moartea bip-ului.
E un lucru bun faptul că am evoluat, că putem comunica mult mai ușor și mai ieftin dar se cam duce la extrem în unele situații, la genul să-ți suni părinții din cealaltă cameră pe motiv că ție lene să-i strigi sau să vorbești prin sms cu colegii de bancă/clasă ca să nu fii nevoit să te întorci și să faci zgomot, mi s-a întâmplar, dar astea sunt detalii.
