Criza pune sângele în mişcare
Şi osul la treabă. În special pe cel al comercianţilor. Este primul an când pe data de 31 decembrie la ora 16 erau câteva magazine deschise pe o rază destul de mare, cam 2-3 staţii de tramvai şi la fel şi pe 1 ianuarie. Nu mi-a venit să cred ochilor. Şi nu erau goale, chiar aveai ce să cumperi în caz de nevoie. Eu am rămas fără pâine şi suc.
Cred că cei care şi-au sacrificat câteva ore pentru a servi câţiva clienţi în ultimele şi primele ore ale anului au început cel mai bine anul, câştigând bani, muncind. Lucru de care mulţi dintre noi n ferim s-o facem. Că deh, ce? Să stau eu să muncesc pe trei’ş’unu şi întâi, tre’ să mănânc şi să beau.
Îi apreciez pe cei ce au simţul măsurii şi nu se sparg în figuri măcar atunci când e criză şi sunt conştienţi că nu este de unde. Şi ca să fie trebuie sacrificiu şi muncă, multă muncă.
2 comentarii
Întradevăr au fost puţini care n-au băut şi mâncat în ziua de revelion, însă cu puţinul acestora ne-am rezolvat treaba.
Le trebuie bani dude