Și osul la treabă. În special pe cel al comercianților. Este primul an când pe data de 31 decembrie la ora 16 erau câteva magazine deschise pe o rază destul de mare, cam 2-3 stații de tramvai și la fel și pe 1 ianuarie. Nu mi-a venit să cred ochilor. Și nu erau goale, chiar aveai ce să cumperi în caz de nevoie. Eu am rămas fără pâine și suc.
Cred că cei care și-au sacrificat câteva ore pentru a servi câțiva clienți în ultimele și primele ore ale anului au început cel mai bine anul, câștigând bani, muncind. Lucru de care mulți dintre noi n ferim s-o facem. Că deh, ce? Să stau eu să muncesc pe trei’ș’unu și întâi, tre’ să mănânc și să beau.
Îi apreciez pe cei ce au simțul măsurii și nu se sparg în figuri măcar atunci când e criză și sunt conștienți că nu este de unde. Și ca să fie trebuie sacrificiu și muncă, multă muncă.
Întradevăr au fost puţini care n-au băut şi mâncat în ziua de revelion, însă cu puţinul acestora ne-am rezolvat treaba.
Le trebuie bani dude