Fotografia şi drepturile de autor
Legea drepturilor de autor în România o duce foarte prost din mai toate punctele de vedere iar la nivel online aproape că nici nu se mai ţine cont, fie că e muzica, film sau fotografie se fură cu nesimţire iar nimeni nu este sancţionat.
Mulţi fotografi, indiferent experienţa profesională îşi urcă fotografiile pe internet pentru a le face publice şi fără să vrea li se poate întâmpla să vină un altul să „împrumute” fără să precizeze sursa sau chiar să i-o fure trântindu-şi cel mai nesimţit watermark posibil pe ea. Eu am păţit-o cu cei de la Cod Rosu care au preluat o fotografie de a mea de pe blog-ul unei tipe şi au avut nesimţirea s-o mânjească cu watermark-ul lor. Nu m-am complicat, dar de atunci nu mai dau fotografii fără semnătură nimănui.Oricum, asta nu e nimic în comparaţie cu unele companii şi ziare destul de mari care fură de la fotografi şi jurnalişti amatori iar dacă ai curajul să spui ceva primeşti doar un mail sau telefon prin care primeşti scuze şi alte minciuni cum că se vor lua măsuri sau că nu o să se mai întâmple, şi gata, au rezolvat problema.
Ca fotograf, fie amator (mai ales) sau profesionist, trebuie să înveţi să-ţi aperi drepturile, să pui preţ pe lucrările tale şi să nu treci cu vederea niciun fel de împrumut sau furt pentru că este munca ta care ţi-a mâncat timp şi bani (echipamentul nu se cumpără singur) şi are valoare, fie ea materială sau spirituală.
Fotografia cred că este lucrul cel mai întâlnit şi totodată cel mai uşor de furat de pe internet. Legea română protejează şi garantează drepturile de autor al fotografiilor analogice şi digitale chiar şi pe internet. Indiferent în câte copii este reprezentată este considerată operă originală protejată conform legii în vigoare. Deci, dacă cineva îţi preia fotografia fără consimţământul tău ai tot dreptul să iei măsuri măcar atât cât îţi permite legea.
Sfatul meu este să-ţi creezi un watermark, o semnătură proprie care să conţină numele tău (nu nickname-ul), şi anul în care a fost realizată şi eventual site-ul tău, care s-o aplici mai apoi pe fiecare fotografie în parte, de preferat într-un colţ şi ai grijă să fie cât mai vizibilă dar în acelaşi timp să nu deranjeze ochiul privitorului. Un alt lucru important este rezoluţia fotografiei, niciodată nu urca pe internet sau oferi cuiva lucrarea la rezoluţie originală decât dacă s-a semnat un contract în prealabil, lucru care îl voi detalia într-un alt articol. Consider că 700-1000px pe latura mare este destul. Asta nu rezolvă în totalitate problema furtului dar cel puţin îngreunează acest lucru. Protejează-ţi lucrările, sunt munca ta!
Într-un articol următor voi scrie despre cedarea drepturilor de autor.
4 comentarii
La noi va mai trece multa apa pe Dunare pana cand se vor schimba omenii si vor intelege ca este un furt cand iei o fotografie si o publici undeva ca fiind a ta. Si in afara se mai intampla asta dar cand sunt prinsi sunt blamati si intr-un fel sau altul sunt pedepsiti. La noi … inca .. ca la nimeni
De multe ori unele watermarkuri strica fotografiile si prefer sa pun doar un mic text in colt, sau nici ala. Cu timpul poate voi reusi sa obtin drepturi de autor legale de la asociatia fotografilor din Romania (AFR) si atunci nu va mai trebui niciun fel de logo, niciun fel de text.
nu cred ca e asa motiv de ingrijorare.Dreptul de autor , copyright , apare odata cu creatia si de anul trecut poti obtine on-line pe http://www.ecopyright.ro o data certa asupra momentului creatiei .De atunci incolo orice seamna se numeste plagiat si e pedepsit intii de bunul simt si apoi , mult mai greu probabil , de avocati
Dar cand l’uam fotografi de pe google acelea nu se pun ca fiind furate.Ca nu punem nici un text pe ele.Eu pe blogul meu Salvez fotografiile in PC si de acolo le incar pe blog fara sa scriu pe ea.Dar de la unele postari de pe bloguri te poti inspira…dar in fine nu e bine sa furi fara sa i dai macar sursa de unde ai lat-o