Prima zi de chin din 2010

Am plecat mai devreme de la școală ca să fiu printre primii care scrie despre prima zi de chin. Nu. Glumesc, altul a fost motivul. M-am culcat la 4 dimineață, la 7 scularea iar cheful de a merge din nou la școală după așa o vacanță era undeva sub zero ca și gradele din termometru fapt pentru care nu am rezistat mai mult de o oră.

Vacanță a fost scurtă, a trecut prea repede, dar totuși a fost binevenită. Mă așteptam să primesc mai multe urări originale de sărbători, totuși, nu copiate de pe net sau mai știu eu unde. E chiar trist să primești același mesaj de la 4, 5 persoane diferite. Preferam un simplu „Crăciun fericit”, „Sărbători fericite” decât acele texte pe care nici nu le mai citeam când vedeam cum încep toate în același stil aberant. Eu unul am fost scurt și la obiect, ca de-obicei.

Cât despre prima zi de chin, din multe altele ce urmază a fost scurtă, lucru care mi-a plăcut, și sper să să fie la fel toate zilele de chin din acest an care ne va duce (cică) și către sfârșitul crizei după cum se laudă conducătorii acestei minunate țări.